Prima pagină

Date generale

Primele formaţiuni statale datează din jurul datei de 2070 î.Hr.

Perioada ”Regatelor Combatante”(475-221 î.Hr.)  a reprezentat apogeul  civilizației antice chineze în contextul apariției și dezvoltării mai multor curente filosofice printre care se evidențiază confucianismul și daoismul .

În anul 221 î.Hr. împăratul Qin Shihuang devine primul conducător al Chinei unificate.

Dinastia Han(202 î.Hr.- 220 d.Hr.) a adus o perioadă de dezvoltare economică fără precedent în istoria Chinei, marcată de invenții importante pentru civilizația umană, precum hârtia, mătasea, războiul de țesut, fonta. Dezvoltarea economică a adus cu sine și crearea de noi coridoare comerciale, cel mai important fiind Drumul Mătăsii, care la acea vreme lega Imperiul Chinez de Imperiul Roman, străbătând Asia Centrală și Orientul Mijlociu.

După căderea dinastiei Han a urmat o perioadă îndelungată de instabilitate care s-a încheiat odată cu instaurarea dinastiei Tang (618-907 d. Hr.).  China a atins în Tang noi culmi ale dezvoltării sociale și economice și a consemnat adoptarea budismului ca religie de stat.

În secolul al  XIII-lea triburile mongole, unite sub conducerea lui Gingis Han invadează China, iar între 1271 și 1368 este instaurată dinastia mongolă Yuan.

În anul 1368 populația han se revoltă înlăturându-i pe mongoli de la putere, consemnând astfel începuturile dinastiei Ming. În timpul dinastiei Ming au fost construite majoritatea edificiilor monumentale existente și în prezent în China, precum Orașul Interzis, Marele Zid Chinezesc, etc.

În secolul XVII, urmare a atacurilor manciurienilor, ultimul împărat Ming se sinucide, iar capitala Beijing este ocupată. Manciurienii fondează dinastia Qing(1644-1911), caracterizată la începutul său de o perioadă de prosperitate. Către mijlocul sec. XIX începe o perioadă de frământări profunde în plan intern și de conflicte cu puteri străine; au loc „războaiele opiumului” (1839-42  și 1856-60) în urma căruia China concesionează puterilor occidentale (Anglia, SUA, Franţa, Rusia, Japonia) părţi însemnate din teritoriu (printre altele, Hong-Kong).

În anul 1911 revoluţia democrată condusă de Sun Yatsen pune capăt monarhiei manciuriene. Este proclamată “Republica China”, la 12 februarie 1912. Începând din 1931 și până în 1945 mai multe regiuni din China sunt ocupate succesiv de Japonia; are loc războiul sino-japonez. În perioada 1945-1949 are loc războiul civil între forţele conduse de Partidul Naţional (Guomindang) şi Partidul Comunist, încheiat cu refugierea liderilor naționaliști în insula Taiwan.

La data de 1 octombrie 1949 Mao Zedong proclamă Republica Populară Chineză. Deceniul 1966-1976 a reprezentat perioada “Revoluţiei Culturale”.

În anul 1979 Deng Xiaoping iniţiază „politica de reformă şi deschidere ” a Chinei. Reformele iniţiate de Deng Xiaoping au orientat ţara spre un sistem de economie socialistă de piaţă.

În 1997, Hong-Kong revine R.P.Chineze sub denumirea Regiunea Administrativă Specială Hong-Kong; în 1999, Macao, care fusese colonie portugheză din sec. XVI, dobândește același statut; ambele regiuni sunt guvernate în virtutea principiului „o țară, două sisteme”.

Efectele politicii de „reformă și deschidere” s-au concretizat, printre altele, în creşterea de 4 ori a produsului intern brut (PIB)  între anii 1978 şi 2000; ritmul anual de creștere economică a rămas constant la cote înalte, înregistrând în perioada 2001-2010 o medie de 10,5%, conform datelor FMI. Acest proces de dezvoltare intensivă a condus, printre altele, la situarea economiei chineze pe locul doi în lume în cifre absolute, după SUA (PIB în 2013:  9.240.270 milioane dolari SUA; în același an, China a fost prima exportatoare de produse pe plan mondial și a doua importatoare – date OMC); eradicarea sărăciei pentru peste 500 de milioane de persoane, dezvoltarea unor ramuri industriale de înaltă tehnologie; răspândirea Internetului (aprox. 641 milioane utilizatori în septembrie 2014)  etc.

În același timp, au apărut dezechilibre în privința nivelului de dezvoltare a provinciilor, cele mai avansate situându-se pe coasta de est; degradarea mediului, migrație internă masivă (cca. 280 milioane persoane) și altele. În contextul crizei financiare şi economice mondiale, ritmul de creștere a scăzut (7,4 % în 2014) și a fost revizuit modelul de creștere pentru perioada următoare astfel încât să fie asigurate caracterul său sustenabil, prioritatea calității dezvoltării, promovarea economiei bazate pe cunoaștere, dezvoltarea serviciilor, creșterea consumului intern etc.  Pe acest fundal, liderii chinezi au lansat conceptul „noii normalități” , care implică adaptarea politicilor economice pentru atingere obiectivelor menționate mai sus și coborârea ritmului mediu de creștere în perioada 2015-2016  în jurul valorii de 7%.

 

Denumire oficială: Republica Populară Chineză

Capitala şi principalele oraşe: capitala Beijing, Shanghai, Nanjing, Hong Kong.

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: Suprafaţa: 9.596.960 km², fiind a patra ţară ca mărime pe glob, după Rusia, Canada şi SUA.

Împărţire administrativă: 23 de provincii, 5 regiuni autonome, 4 municipalităţi cu rang echivalent provinciilor (Beijing, Shanghai, Tianjin şi Chongqing) şi 2 Regiuni Speciale Administrative (Hong Kong şi Macao);

Populaţia: Numărul de locuitori: 1,357 miliarde (2013) Etnia majoritară Han reprezintă 91,9% din totalul populaţiei, restul procentual fiind reprezentat de 55 de minorităţi naţionale.

Religii: Taoism, Budism, Islam, Creştinism 

Limba oficială: chineza

Ziua naţională: 1 octombrie - ziua proclamării Republicii Populare Chineze în 1949 

Forma de guvernământ: republică.

Președintele statului: Xi Jinping, ales la 14 martie 2013, pentru un mandat de 5 ani, de Congresul Național al Poporului (forumul legislativ).

Guvernul: (Consiliul de Stat) este alcătuit din 25 de ministere și agenții cu rang ministerial. Este condus de Premierul Consiliului de Stat și 4 vice-premieri; la nivel înalt funcționează 5 consilieri de stat.

Premier: Li Keqiang, (din 17 martie 2013, numit de Președinte și aprobat de Congresul Național al Poporului).

Congresul Național al Poporului: forumul legislativ, ales pentru mandate de 5 ani, se întrunește într-o singură sesiune anuală, de regulă în luna martie.

Puterea politică este deţinută de Partidul Comunist Chinez, înfiinţat la 1 iulie 1921, la Shanghai.

Congresul al XVIII-lea  PCC, desfăşurat în perioada 7 – 14 noiembrie 2012, l-a ales pe Xi Jinping  în funcţia de Secretar General al Comitetului Central al PCC. La nivelele superioare de conducere se află Biroul Politic al Comitetului Central al PCC (25 de membri), care alege Comitetul Permanent al Biroului Politic (7 membri).

Există alte 8 mici partide necomuniste, care funcţionează pe baza principiilor cooperării inter-partinice şi consultării politice cu PCC în cadrul Conferinței Politice Consultative a Poporului Chinez - forum constituit în luna septembrie 1949, care vizează realizarea coeziunii în acţiunea politică între PCC şi celelalte partide pentru construirea „socialismului cu caracteristici chineze”.

 

Politica exernă:  R.P.Chineză promovează „Cele 5 Principii ale Coexistenței Pașnice”, formulate pentru prima dată de Premierul Zhou Enlai în 1953 în dialogul sino-indian și adoptate un an mai târziu. Acestea prevăd : respectul reciproc al integrității și suveranității teritoriale ; respectarea principiului neagresiunii reciproce ; neamestecul în treburile interne; coexistența pașnică. Din 1971 este membru al ONU și este membru permanent al Consiliului de Securitate. Din 2001 este membru al OMC și face parte din majoritatea organizațiilor multilaterale la nivel global și regional.

Dintre coordonatele definitorii ale politicii externe actuale ale R.P.Chineze pot fi reținute principii cum sunt „câștigul reciproc” (win-win) și „noul tip de relații între puteri majore” care, în concepția chineză, se fundamentează pe principiul „win-win”, relații de egalitate între parteneri, indiferent de mărime, respect reciproc, coexistență pașnică. China susține soluționarea diferendelor pe calea dialogului direct între părțile implicate. Promovează cu precădere formula parteneriatelor cu alte state (peste 70) , inclusiv unele cu caracter strategic, cum sunt cele cu UE și unele State Membre ale UE, F. Rusă, R. Coreea etc., și diplomația contactelor la nivel înalt, prin vizite și reuniuni la cel mai înalt nivel.

În ultima perioadă, China a lansat mai multe inițiative de cooperare pe plan (sub)regional, dintre care se remarcă „One Belt, One Road” – proiect de anvergură care vizează revigorarea „Drumului Mătăsii” pentru dezvoltarea conectivității, în principal, între Asia și Europa, pe două direcții: terestră, și maritimă; înființarea Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură (prevăzută pentru sfârșitul anului 2015);  cooperarea „16+1”, între China și state din Europa Centrală și de Est ș.a.  

Actualizare: aprilie 2015

Organizarea alegerilor în străinătate pentru Parlamentul României din 2016

06.04.2016

Informaţii generale cu privire la desfăşurarea procesului electoral Cadrul legal Legea nr. 208/ 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea…

Anunt

22.01.2016

Începând cu 01.01.2016 Mongolia a reintrodus obligativitatea obținerii vizei de intrare pe teritoriul național pentru cetățenii români. 

Ambasada României a marcat venirea Sărbătorilor de Iarnă

27.12.2016

La data de 23 decembrie, Ambasada României a organizat întâlnirea tradițională cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă, la care au participat reprezentanți ai comunității de români din China, românologi și partenerii locali.…